Universitatea Craiova s-a dezvoltat ca echipă luptând cu cluburile din Bucureşti, iar zecile de mii de suporteri ai Ştiinţei au reuşit, de cele mai multe ori, să le dea clasă celor 300 de fani ai lui Dinamo sau jumătăţii de Bucureşti care ţine cu Steaua pentru că „aşa dă bine“. Craiova a fost – şi tinde să redevină – vârful de lance al provinciei tocmai pentru că a reuşit să nu respecte niciodată un Bucureşti în care nu este nimic de respectat. Acest spirit explică succesele obţinute de Universitatea Craiova de-a lungul timpului, iar lipsa acestui spirit explică şi amorţeala în care au zăcut mult timp celelalte echipe de provincie.

Am fost, zilele astea, în restaurantul Şepcile Roşii din Cluj, dedicat uneia dintre cele două echipe din acest oraş. Pe lângă ceea ce te aştepţi să găseşti într-un astfel de restaurant – mingi, tricouri şi poze cu momentele bune ale Universităţii Cluj – poţi admira şi fotografii cu Lăcătuş în tricoul Stelei sau instantanee fotografice de la marile meciuri internaţionale disputate de Dinamo. Văzând embleme ale rivalilor din Bucureşti într-un spaţiu care trebuia să fie un adevărat templu al lui U Cluj, am înţeles de ce această echipă nu a câştigat niciodată un titlu de campioană şi de ce înoată în continuare prin subsolul B-ului. Nu poţi învinge un monstru, dacă îl respecţi. Nu poţi bate pe Steaua sau pe Dinamo, dacă te înclini în faţa performanţelor pe care le-au obţinut. Cu o astfel de atitudine, vei rămâne mereu o echipă de mâna a treia din liga a doua.

Într-un restaurant dedicat Universităţii Craiova nu o să vedeţi niciodată poze cu Lăcătuş sau cu Dudu Georgescu. Nu ne interesează valorile echipelor rivale, pentru că avem propriile valori. Când Lăcătuş a fost numit antrenor la Craiova, galeria Ştiinţei l-a făcut să plece în mai puţin de o zi. Am fost criticaţi la toate televiziunile bucureştene, dar ne-am păstrat spiritul anti-Bucureşti. Şi acum, pentru prima dată după mulţi ani, începem din nou să contăm în lupta pentru primele locuri. În paralel, suporterii Universităţii Cluj se duc să bea o bere într-un restaurant de pe peretele căruia le zâmbeşte, superior, Lăcătuş, şi nu au ocazia să urmărească un derby decât dacă se uită la televizor. Ei sunt fair-play şi pierd meciuri în serie, noi suntem intoleranţi şi asta ne-a făcut mari.