Mai departe, ajungem cu povestea în perioada interbelică, când, după cum spun unii bătrâni cu bună ţinere de minte, se pare că a fost pentru întâia oară rostit sloganul: „Vinul roşu de Segarcea face pizda harcea-parcea.“ Adevărul sintetizat în această zicală fu, ceva mai recent, reformulat de o agenţie de publicitate, pentru un alt soi de vin roşu, produs departe de Oltenia, în judeţul Prahova, la Domeniile Tohani. Rezultatul e arhicunoscut: „Sânge de Taur. Bun pentru femei, dacă-l beau bărbaţii.“ Şi aici se încheie capitolul întâi.

În capitolul al doilea, vom vorbi despre sulf. Sulful este folosit de multă vreme la conservarea vinului, fie prin adaos direct, fie prin introducerea unor barete de sulf între doagele butoaielor de vin. De altfel, după cum ştiţi deja, e greu să mai găseşti în ziua de azi o sticlă de vin care să nu conţină sulf. Asta e situaţia, astea sunt vicisitudinile producţiei de masă. Înainte chiar de a fi folosit la conservarea vinului, sulful fu întrebuinţat la prepararea vitriolului – adicătelea a acidului sulfuric. Acidul sulfuric, după cum învăţarăm la chimie, are formula H₂SO₄. Gata şi capitolul doi.

La finalul poveştii, drumurile noastre toate ne poartă către piaţa din cartierul craiovean Rovine, unde un individ pe care putem să-l suspectăm de orice, numai că ar fi un susţinător al condiţiei femeii în societate nu, pictă pe un perete următoarea constatare: H₂SO₄ – bun pentru bărbaţi, dacă-l beau femeile.

Şi trăiră fericiţi, până la adânci bătrâneţi.