Ziarul lu' perfectu' simplu

Scrisoarea unei actrițe plecate în Suedia: “În România, mi se tot spune că ţiganii nu sunt oameni”

2

Am primit, cu rugămintea să o publicăm, scrisoarea deschisă a Luizei Stănescu, actriţă din Craiova plecată de câţiva ani în Suedia, unde, pe lângă teatru, se ocupă cu activităţi de integrare a emigranţilor români în societate. Am decis să o facem, integral, mai jos: 

Şi eu vreau o ţară ca afară

Și când spun asta nu mă refer doar la salarii și pensii mai mari pentru toată lumea, un sistem de învățământ care te pregătește pentru viață și un sistem de sănătate care te ajută să te faci mai bine, în loc să te omoare. Nu mă refer doar la corupția care ne face țara să putrezească de la rădăcină. Vreau ca și la mine în țară valoarea unui om să nu fie dată de etnie sau de poziția în societate. Și ca să spun lucrurilor pe nume: vreau ca ura pentru etnia romă să dispară și noi să încetăm să mai fim o țară rasistă.

Sunt între 1,2 și 1,4 milioane de romi în România. Dacă punem la socoteală și copiii care au un părinte rom și unul român, sunt circa 2 milioane de romi în România. Dacă-i socotim pe toţi romii care au avut copii cu un etnic român cândva, ajungem la concluzia că 80 la sută dintre toţi românii au origini rome. Sursa: Centrul de politici pentru romi si Caritas.

Și cu toate acestea, ne batem cu pumnul în piept și ținem neapărat ca diferența dintre rom și român să fie FOARTE clară și mare. Ba chiar nu acceptăm să fie numiți romi, ni se pare că e o invenție făcută special ca să ne umilească pe noi ca rasă. Strigăm în gura mare: țigan, nu rom! Există un motiv pentru care în dicționare se folosește cuvântul rom. Înainte, aveam ca definiție în dicționare a cuvântului țigan “o persoană cu un comportament răutacios.” Cuvântul țigan are conotații peiorative, care stigmatizează o întreagă etnie. Mi se pare un motiv suficient ca fiecare dintre noi să începă să folosească denumirea corectă.

Nu numai noi trebuie să trecem prin această schimbare. Și țara mea adoptivă, Suedia, a trecut printr-o întreagă revoluție până să poată spună că romii sunt integrați în societate și că au aceleași drepturi ca suedezii. Între 1914 și 1953, romilor li se interzicea să călătorească în Suedia. Abia după 1959, romii au putut să-și dea copiii la școală aici. Cu ajutorul activiștilor care au luptat pentru drepturile oamenilor, lucrurile s-au schimbat. Astăzi este incorect politic să spui țigan în loc de rom, și nimeni nu o face public. Eu cred cu tărie că această schimbare este posibilă și în România.

Cine sunt eu? Mă numesc Luiza Stănescu și sunt actriță. Sunt angajată la un teatru din Suedia, după ce am terminat facultatea în Craiova și masterul în Malmö. Locuiesc în Suedia de patru ani. De mai mult de doi ani lucrez cu organizații care încearcă să descifreze problema românilor care vin în Suedia la cerșit și să le ofere soluții. Spun români intenționat, pentru că trebuie să înțelegem că, indiferent de minoritatea etnică din care fac parte, toți sunt cetățeni români. Și trebuie să mai lămurim un lucru: pe stradă, la cerșit, nu sunt numai romi – singura regulă generală este sărăcia care îi împinge pe acești oameni către asta.

Luiza Stănescu. Sursa foto: facebook
Luiza Stănescu. Sursa foto: facebook

Și eu sunt româncă, născută și crescută în România. Mi-au trebuit ani și multe întâmplări cu noii oameni din viața mea ca să pot să scap de mentalitatea “dacă nu ești cuminte, te dau la țigani.” Am auzit asta de nenumărate ori atunci când eram copil. Nu am fost niciodată înverșunată împotriva romilor, dar nici nu îmi aduc aminte să fi făcut vreun efort pentru a le sări în ajutor. Cam așa sunt toți oamenii din jurul meu din România, ori țipă cât îi ține gura că urăsc țiganii, ori sunt total indiferenți – închid ochii și așteaptă ca problemele să dispară de la sine. Nu vor dispărea.

Am început să lucrez la prima organizație din dorința de a gasi răspunsuri la întrebările pe care le aveam. Am pornit la drum plină de prejudecăți și temeri. Din voluntară a organizației am ajuns angajată și lucram atunci când aveam timp liber între proiectele de teatru. Locul meu de activitate era departamentul femeilor. Acolo existau dușuri, mașini de spălat, mâncare, haine – cam tot ce este nevoie pentru minimul confort. Dar eu mă aflam acolo și ca să le îndrum în legătura cu pașii  care trebuie urmați pentru a te putea integra în societatea suedeză.

Am pornit la drum total greșit: am început prin a le vorbi despre CV-uri și cum să aplici la joburi și cursuri de limba suedeză. Dar femeile acestea nu știau nici măcar să scrie și să citească. Așa că am conceput un curs special pentru ele, inițiativă care a fost întâmpinată cu entuziasm de prietenii din Suedia și de huiduieli și avertizări din partea prietenilor din România. Cursul a mers însă bine, fetele veneau să învețe să scrie, să citească și puțină suedeză. Au fost multe momente care m-au emoționat. Să vezi o femeie la 50 de ani care vine cu tema făcută a doua zi pentru că vrea să nu mai râdă nepoții de ea că nu știe să citească, e lucru mare. Să mă oprească o femeie atunci când intru la supermarket să cumpar lapte, să o ajut puțin cu tema că nu a înțeles ce are de făcut, e iar lucru mare. Și atitudinea lor, în general, a fost opusul a ceea ce se aștepta de la ele. Am înțeles în lunile petrecute alături de ele că de cele mai multe ori nu este vorba că nu există dorință de educație, ci nu există șansa la educație.

Aud des acest argument acasă. “Este vina lor că sunt cum sunt, de ce nu își trimit copiii la școală?” Ce îmi aduc aminte este că părinții mei au făcut eforturi ca eu și fratele meu să avem parte de o educație bună. Materiale pentru școală, haine, meditații, drumuri, pachete – din ce să susțină asta o familie care lucrează cu ziua sau pleacă la căutat de fier vechi ca să îl vândă? Și asta în zilele în care au norocul să o facă. Drumul către educație este lung și anevoios, și mulți dintre noi nu primesc șansa de a fi susținuți.

Ceea ce mă aduce la următorul punct. Mulți dintre cei pe care i-am întâlnit pe străzi au venit să cerșească exact pentru asta – să poată construi un viitor mai bun pentru copiii lor, unul în care îi pot trimite și susține la școală. Să ne înțelegem, cerșitul nu îl face nimeni din plăcere. Am văzut oameni cu mâini degerate de frig, care nu se mișcă de pe locul lor de cerșit pentru cei 10 euro zilnici pe care îi fac. De ce? Pentru că este oricum mai mult decât primeau acasă. 51% din familiile romilor chestionate în studii susțin că suferă de foame cel puțin 1-2 zile pe an. 20% suferă de foame 1-2 zile pe lună și 15% suferă permanent de foame. Acești oameni, muritori de foame, își iau soarta în mâini și vin să se umilească într-o țară mai bogată, stând cu mâna întinsă. Pentru că nu, nu fac asta din plăcere. Nu fac asta din lene. Fac asta pentru că nu văd altă opțiune. Pentru 78% din romii intervievați în studiile făcute în țară, respectarea drepturilor omului înseamnă “a găsi un loc de muncă”. Pentru 77%, aceasta înseamnă “lipsa foamei” și pentru 68% “posibilitatea de educare a copiilor”. Zi de zi văd cum acești oameni vor să rupă cercul sărăciei în care se învârt de generații, dar se lovesc de rasism și de indiferență.

De fiecare dată când inițiez un proiect care se îndreaptă către oamenii de etnie romă defavorizați, primesc o avalanșă de reacții negative din țară. Primesc sfatul de a mă concentra mai degrabă pe “ai noștri” și să las țiganii, că ei nu sunt oameni. Mi se explică de ce ar trebui să îmi fie rușine că îmi asociez numele cu ei. Și că trebuie să înțeleg că acești oameni nu mai au nici o șansă și îmi pierd timpul degeaba. Că mai bine i-am omorî sau expulza din țară. A devenit ușor și reflexiv pentru majoritatea românilor să spună că nu vor să fie asociaţi cu romii, sau să îi jignească. Dar de ce nu ne întrebăm cum s-a ajuns aici? De ce nu există în manualele noastre de istorie detalii despre cei 500 de ani de sclavie la care au fost supuși la noi în țară? De ce este tot timpul numai și numai vina lor?

Vreau să ne trezim din această ură generală. Vreau să reîncepem să vedem oamenii din jurul nostru și să încetăm să îi mai vedem doar ca pe o problemă. Vreau să înțelegem că nu există o regulă generală și că etnia din care faci parte nu îți dictează acțiunile în viață, ci ele sunt influențate de sărăcie, lipsa de educație și disperare. Vreau să începem să săpăm mai adânc și să vedem de unde izvorăsc acțiunilie sau alegerile greșite. Vreau să începem să le dăm o șansă la o viață mai bună celor care au nevoie de asta. Pentru că, aș putea să vă surprind, dar nu toți romii sunt needucați și în nevoie de ajutor.

Dacă am înțeles ceva în ultimii ani este că eforturile trebuie să vină și din partea “ne-romilor” și că trebuie să începem cu schimbarea atitudinii pe care o avem față de ei. Trebuie să luptăm împreună, cot la cot, pentru a ridica nivelul de trai al TUTUROR oamenilor din România. Vreau ca fiecare cetățean al țării mele să aibă aceeași șansă în viață și ca pura întâmplare de a se naște într-o familie sau într-o alta să nu decidă dacă va ajunge doctor sau cerșetor. Cred că răspunsul este ca fiecare dintre noi să înceapă să facă câte ceva, în fiecare zi. Cred în Romania și în puterea ei de a renaște. Au trecut 27 de ani de la Revoluție și țara merge din ce în ce mai prost. Haide să nu mai lăsăm să treacă degeaba încă 27 de ani pe lângă noi. Vrem o țară ca afară, și asta nu înseamnă doar bani mai mulți. Înseamnă și civilizație și respectarea drepturilor omului pentru fiecare cetațean al țării noastre, indiferent de etnie.

• Luiza STĂNESCU

 

 

 

 

 

Comments

comments

7 Comments
  1. Crina Achetraritei says

    Felicitari pentru ceea ce faci, Luiza . Si eu lucrez cu romi in Toulouse si dupa 4 ani de efort sustinut din partea asociatiilor, administratiei si benevolilor lucrurile evolueaza in bine. Persoane care acum 3-4 ani venisera la cersit si nu pareau sa aiba nici o ambitie si nici un viitor , lucreaza acum, au copiii scolarizati, sunt autonomi in demersurile administrative. Trebuie sa intelegem ca lucrurile nu se intampla peste noapte, totul se construieste in timp. In Romania vrem ca totul sa se transforme pe loc, vrem feed-back pozitiv imediat. Or asta nu se intampla fara comunicare , fara actiune, fara o dorinta de a intelege.

    1. Luiza says

      Felicitari pentru munca ta! Oamenii ca tine fac parte din schimbare, tine-o tot asa! Si, din cand in cand, mai trage cate unul de maneca sa ti se alature, ca sa fim mai multi.

  2. Un banatean says

    Am vazut titlul site-ului… Hahaha, daca Oltenia ar fi republica, locuitorii ei ar muri de foame. Oltenia e la fel de viabila economic pe cat e Tinutul Secuiesc, de aia e plina tara de masini atat de CV si HR cat si de MH, GJ, VL …

    Ciudat ca atunci cand Transilvania sau Banatul vorbesc de autonomie economica (deci nu REPUBLICA), mai ales oltenii, fals nationalisti, urla ca aia e vointa doar ungurilor si a romanilor tradatori din acele regiuni.

    Articolul pro-tigani a aparut pe un site dedicat Olteniei. Adica… sa fim seriosi, oltenii nu sunt mai negriciosi la ten pentru ca bate soarele mai tare in Oltenia… e pentru ca oltenii se corcesc de generatii intregi cu “romii”, si au aceleasi apucaturi de a urmari faima superficiala, sclipiciurile, titlurile de sef, traiul de pe azi pe maine.

  3. GHEORGHE GABRIELLI says

    aceasta doamna nu stie ce vorbeste sau ce scrie
    ROMI – TIGANII
    NU AU PUTUT FI IYTEGRATI IN NICO O TARA DIN LUME
    DECE ?
    INCA NU SA GASIT UN RASPUNS
    BINEINTELES CA AU FOST SI VOR FI EXCEPTII
    .. UN PROFESOR LA FAC DE ARHITECTURA – BUCURESTI
    — NU STIU DACA MAI TRAIESTE
    … UN RECTOR – PROFESOR LA FACULTATEA DE CONSTRUCTII BICURESTI

    SI INCA MULTE EXCEPTII

    UN TIGAN CARE MEA FOST COLEG DE LICEU IMI SPUNEA CA
    — COPII LOR INTAI SUNT INVATATI SA MINTA , APOI SA FURE
    APOI SA NU MUNCEASCA
    AICI IN SUEDIA LI SAU CREAT TOATE CONDITIILI CA SA MUNCEASCA ‘
    DOAR CAM 2 % MUNCESC
    DE OBICEI MUNCESTE DOAR UNUL SI SOTIA PLUS 6 7 COPII NU MUNCESC
    CE RAHAT MANANCA ACEASTA — ACTORITZA ?

    1. Bruno Gabrielli says

      Salutare UNCHIULE…CE MAI FACI…BRUNO SUNT…LASĂ ȘI TU UN NUMĂR DE TELEFON. ..SAU INTRA LA MINE PE FACEBOOK. .BRUNO GABRIELLI CRISTIAN. NR MEU DE TELEFON ESTE : 00491512483655.SUNTEM ÎN GERMANIA.

  4. Iuliana says

    Tanti Luiza si-a cautat cu disperare o ocupatie valida, si pina la urma si-a gasit-o. Bravo dumneaei ca a reusit sa dea un sens vietii dinsei. Nu sunt ironica decit pe jumatate. Pentru ca unii din tiganii care ajung in Suedia la cersit au intr-adevar nevoie de ajutor, intrucit sunt de buna credinta. Marea majoritate insa nu se duc sa cistige pentru supravietuire, ci sunt dusi la produs. Ma refer la cei care blesteama in gura mare si balacaresc cum le vine la gura calatorii din metrou care nu “cotizeaza” sau iau la bataie crunta pe cei care ii surprind in timp ce buzunaresc pe unii sau pe altii sau distrug bunuri publice (am locuit 4 ani la Stockholm si stiu despre ce vorbesc). Se stie ca exista retele pur mafiote care obtin venituri imense din cersit, atit in tara cit si in strainatate. Problema este foarte complicata, pentru ca, de fapt, cultura tiganilor este una care nu prea se potriveste cu traiul conform legii. Populatiile nomade au un stil de viata si, implicit, o mentalitate incompatibile cu traiul…regulat, sa-i zicem. Tiganii sunt conditionati cultural, adica prin mentalitate, sa nu accepte legi care le ingradesc libertatea de circulatie (nu ma refer numai la cea teritoriala) si de actiune. Desigur,orice padure are si uscaturi, si, in viata de zi cu zi, ceea ce fac romanii cind ii pun in aceeasi oala pe toti tiganii, fac si mult laudatele societati “civilizate” vestice (britanicii, francezii, italienii, spaniolii) atunci cind categorisesc pe toti romanii drept delincventi. Si n-am auzit sa fie specialisti de virf tigani in Romania citi specialisti exceptionali romani sunt in Europa si in Statele Unite/Canada. Tanti Luiza, romanii nu se burzuluiesc la auzul termenului “rom” fiindca se simt lezati de asemanare, ci pentru ca intuiesc manipularea grosiera pe care o opereaza impunerea acestei denumiri. Dealtfel, denumirea de “tigani” n-a fost creata de romani, ci de grecii bizantini, iar sensul initial, conform cu limba greaca, este “de neatins”, si nu “rob” asa cum s-a incercat sa se raspindeasca zvonul lansat pentru a ajuta victimizarea cit mai profunda a tiganilor. Tiganii sunt tigani si incercarea de a lansa o alta denumire, una asemanatoare cu numele poporului nostru este manipulare menita sa creeze romanilor o falsa constiinta cum ca tiganii ar fi tot romani si ca romanii ar trebui sa-i tina in spate pe tigani. Amintirea faptului ca tiganii au fost robi nu va face nicidecum cinste, este un santaj emotional de trei parale, pentru ca tiganii au fost robi in o perioada istorica mai scurta decit romanii insisi; vedeti ce face ignoranta din dumneavoastra? Mai puneti mina pe carte, va rog. O sa aflati ca robii romani din toata perioada medievala si fanariota (marea majoritate a populatiei) se numeau “rumini”; ca robilor romani le mai furau si laiesii copiii si diverse de prin curte; ca spre deosebire de tigani, pe care cultura lor nomada ii ajuta sa se descurce cum necum, romanii sedentari mai greu apelau la metode imorale de procurare a celor necesare traiului, ca respectul pentru activitatile intelectuale a fost intotdeauna evident mai ampla la romani (a caror religie si cultura se bazeaza de mult pe Scriptura) decit la tigani, a caror cultura a fost exclusiv orala. O sa mai aflati multe lucruri interesante…

    Oricum, in vreme ce am destui prieteni/cunostinte de etnie tiganeasca (a propos, multi mi-au spus ca nici ei nu vor sa aiba de-a face cu un anume sector de tiganime destul de larg), oameni sufletisti, seriosi,de calitate neindoielnica, cunosc si suficienti de toata cacaoa – de exemplu, in zona in care locuiesc, sunt citeva zeci de familii de tigani care, dupa ce le-au dat primariile de la satele dimprejur case taranesti, si ajutor banesc (e adevarat, modest, dar pe alocuri putin mai mari decit pensia bunicii mele care a lucrat la colectiva din ’56 pina in ’89), ei s-au intors la cersit pe strazile orasului, cu tot cu copiii sugari, lasind casele primite devastate total – au pus totul pe foc, inclusiv timplariile usilor si ferestrelor, desi padurea era la 1 km, si oamenii din sat se incalzesc cu uscaturi din padure. Si pe urma se cramaluiau pe strada ca n-au casa si ca trebuie sa doarma prin scari de bloc sau sub poduri. Pe unii ii cunosteam personal, erau din satul bunicRO90BTRL01301201F05567XXilor mei sau din imprejurimi, si stiam clar ca mint cu nerusinare. Cam asta e povestea tipica a situatiei tiganilor. Restul, inclusiv ce faceti dumneavoastra in acest articol, este rating nerusinat.

    Si va rog, tanti Luiza, nu mai incercati sa impuneti altor persoane implinirile dumneavoastra personale, fiindca n-au nicio legatura. Cu nimic n-au nicio legatura. Probabil nici cu dumneavoastra personal n-au mare legatura, dar asta e alta poveste…

    Va doresc numai impliniri, astfel incit sa nu mai fiti nevoita sa faceti…figuratie pe nicaieri!

  5. doru1943 says

    Daca te numesti siii stanescu…e clar! ti/a murit un neam recent,ceva voievod,rege,imparat,condoleante,pirando !Budai deleanu, a scris Tiganiada,Lehar,Voievodul Tiganilor,Mircea Eliade La tiganci..etc! Sa/i multumesti jidanului petre roman,taganului filosof,andrei plesu astia au rebotezat taganii romi,spre batjocora poporului roman! Asaa ca vezi/ti de tara care te hraneste!

Leave A Reply

Your email address will not be published.