Ziarul lu' perfectu' simplu

Stropii de cultură: O idee „cucereşte“ inimile unor conducători de partide şi state: iliberalismul. Mai are democraţia liberală resurse?

Autor: Cristian Voicu

Subsemnatul aş putea să pariez că mai mult de jumătate din jurnaliştii, analiştii, formatorii de opinie, deontologii etc. care ne fericesc cu prezenţele lor zilnice la TV (nu contează postul) dimineaţa, la prânz şi seara habar n-au de unde provine termenul iliberalism şi ce anume desemnează acesta pe eşicherul politic. Cel mult, el este sinonim cu regimurile cu puseuri autoritariste din Ungaria, Rusia şi Turcia. Cam puţin şi chiar şi puţinul acesta este superficial !

Iată cum stau lucrurile. Politologul american Fareed Zakaria, în lucrarea sa The future of freedom: illiberal democracy at home and abroad, W. W. Norton & Company, 2007 foloseşte o referinţă din Tocqueville şi reia avertismentul acestuia, care este astăzi la fel de actual ca în urmă cu 200 de ani. Părintele politologiei moderne anticipa faptul că tentaţia demagogiei şi a populismului vor reprezenta principalele ameninţări la adresa democraţiei moderne.

Cazul lui Viktor Orbán este ilustrativ pentru modul în care o democraţie poate să se transforme într-o „autocraţie liberală”, folosit de Zakaria ca interschimbabil cu „democraţie iliberală”. Este un proces îndelungat, iar statisticile au arătat de mai multe decenii că tot mai multe democraţii contemporane devin iliberale. Aşa cum arăta în urmă cu mai bine de douăzeci de ani Fareed Zakaria (într-un articol din 1997, The Rise of Illiberal Democracy, devenit carte în 2007, precum şi în The future of freedom: illiberal democracy at home and abroad, mai înainte menţionată), tendinţa globală este aceea de a pierde treptat părţi componente ale valorilor democratice. Faptul că cetăţenii merg sistematic la vot sau simpla existenţă a unui sistem aparent liber nu oferă garanţii. După cum vedem din votul exprimat în Franţa, spre exemplu, tot mai mulţi cetăţeni, chiar din ţările europene cu tradiţie liberală, se lasă amăgiţi de magia discursurilor autoritariste. De fapt asistăm la efectul unei axietăţi profunde a însăşi democraţiei liberale. Aşa cum reiese din materialul bibliografic, sub presiunea instabilităţii globale induse de către terorismul global, prin venirea unor valuri de imigranţi sau angoasei indusă de pierderea supremaţiei culturale, cetăţenii din sistemele liberale se întorc spre ceea ce pare să le ofere stabilitate, respectiv autocraţia.

Crezând necondiţionat în cele două două mari „libertăţi” tradiţionale – libertatea ecomomică şi libertatea politică – ambele stând la baza sistemului occidental cu care acesta s-a opus cu succes regimurilor dictatoriale din Est, „lumea liberă” nu înţelege de ce devine tot mai puţin liberă. După cum vedem astăzi în Ungaria, nu este suficient să avem economie liberă de piaţă şi alegeri libere pentru a avea o societate liberă. Liberalismul ca doctrină economică a adus prosperitate în toată lumea, nu numai în Vest. Asistăm neputincioşi la o transformare abruptă, în timp ce tot mai multe sisteme politice vor să păstreze privilegiile şi beneficiile economice ori financiare oferite de către piaţa liberă, dar să respingă simultan fundamentul ideatic ce face posibile toate aceste avantaje. Ţări precum Rusia sau Turcia, ca să închidem triunghiul, demonstrează că există piaţă liberă şi fără libertăţi, că este posibilă consolidarea puterii autocratice, unde un individ legat prin conexiuni oneroase de interesele financiare ale capitalismului, poate să distrugă democraţia.

Procesul de de-democratizare se extinde şi tot mai mult valorile lumii liberale par tot mai puţin atractive. Trebuie să vedem şi faptul că democraţiile occidentale însele au cultivat lideri politici din lumea a treia sau din ţările în curs de dezvoltare care nu erau defel democraţi. Crezând în posibilitatea creării unor „democraţii ghidate”, care sună bine în cancelariile occidentale şi lăsând autoritarismul să se dezvolte, permiţând formarea unor democraţii iliberale în nenumărate ţări care aveau legături cu U.E., virusul a început să se răspândească. Pentru că, dacă ne bazăm doar pe alegeri pentru a avea democraţii funcţionale, sau dacă avem necondiţionat încredere în înţelepciunea electorală „populară”, intrăm pe un drum care duce spre dezastru. În ţări unde există o majoritate refractară la libertate, aşa cum este România, cu o cultură predispusă spre acceptarea unor mesaje naţionaliste şi populiste, unde liderii politici care cultivă intoleranţa sunt apreciaţi, democraţia devine rapid „iliberală”.

***

Sursa foto: deviantart.com

Comments

comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.