Ziarul lu' perfectu' simplu

Mistrețul fără colți de argint

308

Stau doi porci de taină-n curte: – Vine ziua de Ignat;

Bine ne-ar ședea-ntr-o tobă, o piftie, un cârnat?

– Eu fiind de rasă pură, sper că vor găsi cu cale

Să mă bage la prosciutto și-alte chestii speciale.

– Mare alb oi fi tu, vere, dar mai mare prostovan!

Ai de gând s-accepți osânda, precum baciul moldovan?

Mie nu-mi mai trebuiește cocină și nici nutreț:

Chiar acum o-ntind în codru, mă preschimb în porc mistreț.

 

Îl priviră lung mistreții: – Vai, ce specimen urât,

N-are niciun colț în gură, are-n schimb inel în rât!

Totuși, îl primiră-n gașcă, după cum ați presupus,

Și îl botezară Știrbu, din motivul de mai sus.

 

Viețui în tihnă Știrbu printre fagi și printre brazi,

Iar de nu-l ochi vreo pușcă, o mai viețui și azi.

Comments

comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.